După opt ani...

Am hotărât să reiau postările pe blog. Au trecut opt ani de la ultima, ani în care s-au întâmplat multe, în care am bătut munții, inclusiv Cozia, dar nu am mai scris. Acum m-am decis să reîncep să împărtășesc bucuriile muntelui, ale Coziei noastre care ne-a așteptat mereu răbdătoare, spre care ne-am uitat în zilele în care munca ne-a ținut în oraș.

Așa că, cu forțe proaspete, mă reapuc de scris aici!

Ce a fost duminica trecută: o zi frumoasă, cu mare de nori, Buila, Făgărașii și Bucegii și capre negre pe Bulz! Și multă bucurie pentru întâlnirea cu muntele, cu Bolșe și Lăcră, cu alți prieteni sus, deasupra norilor și lumii plină de agitație. 

Cozia ... muntele nostru de suflet!!!