Sâmbătă, 6 iunie, am plecat din nou spre Cozia. Vremea era cam posomorâtă în Rm. Vâlcea, dar s-a îndreptat. Am plecat pe traseul făcut de atâtea ori: din Păuşa, pe la Valea Mărului, Mânăstirea Stânişoara, Caban Cozia, pe bandă albastră. Din Păuşa l-am luat şi pe Bolşevicu`, făcându-ne astfel cinci.
În Poiana Stânişoarei am poposit să mâncăm ceva şi ne-am bucurat de priveliştea pe care ne-o oferea Cozia, de cerul albastru, de flori şi de faptul că a plecat de acasă. După popas, am plecat spre vârf, bucuroşi că vremea ţine cu noi.
Traseul a fost excelent, am ajuns la cabană, unde ne aştepta Marian, cu ceai de lămâiţă şi bere rece, după vrerea fiecăruia. Ne-am întâlnit cu prieteni vechi, am povestit, am făcut planuri pentru dăţi viitoare, iar a doua zi am plecat spre Păuşa, dar trecând pe la Călimanu, unde nu mai fusesem din februarie.
Am stat şi la căbănuţă, cam două ore, după care am plecat spre Valea Mărului, unde ne-am întâlnit cu Matei şi Mircea Lera.
Toată ieşirea a fost o reuşită, iar cel mai mult ne-a impresionat că am găsit, după cabluri, până aproape de vârf, irişi. Aşa sus nu văzusem şi nici aşa mulţi. Am văzut şi o năpârcă, dar a fugit înainte de a o fotografia, aşa că nu se vede decât un pic, in iarbă, după copac.
